sâmbătă, 21 august 2010

săritura tsukahara : când mâine nu mai e o altă zi

resemnată, semnă, se ridică şi ieşi.
uşa maternităţii se închise în urma ei ca un atlas cu vitralii (masa albă o depliase de zâmbet
lăsând în sânge o catifea mecanică)
lehuzele din jur îşi purtau fericite pruncii
bucăţi de piatră din care vor modela pe îndelete lumina

viaţa e un dublu salt înapoi cu şurub, gândi pornind motorul
cu cuţitul, moartea a întins o cremă fină peste aşteptările ei de femeie
la radio, obsedant dire straits ... you and your friend
întoarsă în timp, trecea printre oameni ca o fetiţă cu ghetele însângerate
înghesui amintirile într-un torpédo, doar pe el îl păstră
pandantiv de fosfor şi blândeţe în carnea ei mutilată
filele din jurnal au coconul spart
prelingând pe geamuri o ploaie stranie
maşina nu mai merge pe strada cunoscută
se cufundă în ritmul muzicii
într-o fântână ca o cale lactee uitată

2 comentarii:

  1. Bun poemul. E loc si de mai bine.
    Vezi cum e omul? Dupa niste versuri puternice:
    "moartea a întins o cremă fină peste aşteptările ei de femeie
    la radio, obsedant dire straits ... you and your friend
    întoarsă în timp, trecea printre oameni ca o fetiţă cu ghetele însângerate"

    accepti sa iti scada tensinunea, ceea ce e de inteles, dar cobori prea mult:

    înghesui amintirile într-un torpédo, (banal)
    doar pe el îl păstră (nu e bun perfectul simplu aici si creaza confuzie pe deasupra)
    pandantiv de fosfor şi blândeţe în carnea ei mutilată (mda, dar complicat)
    filele din jurnal au coconul spart
    prelingând pe geamuri o ploaie stranie
    maşina nu mai merge pe strada cunoscută
    (astea trei versuri sint umplutura plus sintagma banalissima ploaie stranie),
    Finalul cu caleea lactee uitata prefer sa il uit si eu.

    Oricum esti in progres! Felicitari, concentrează-te să nu mai lași inegalități si nu mai centra versurile - e culmea țopeniei! Zău!

    RăspundețiȘtergere
  2. placuta surpriza in noianul de furtuna aceasta trecere...cine mai stie, poate aveti dreptate dar eu nici nu mai stiu daca mai sunt artist, poet, pictor si mai ales muzician, de trei saptamani sunt avocat...imi apar drepturile salariale in instanta si-mi apar demnitatea profesionala. va multumesc pentru comentariu...o sa reflectez asupra a ceea ce mi-ati scris cand voi avea liniste

    catalina i. chelaru alias katya kelaro

    RăspundețiȘtergere