săritura tsukahara : când mâine nu mai e o altă zi

resemnată, semnă, se ridică şi ieşi.
uşa maternităţii se închise în urma ei ca un atlas cu vitralii (masa albă o depliase de zâmbet
lăsând în sânge o catifea mecanică)
lehuzele din jur îşi purtau fericite pruncii
bucăţi de piatră din care vor modela pe îndelete lumina

viaţa e un dublu salt înapoi cu şurub, gândi pornind motorul
cu cuţitul, moartea a întins o cremă fină peste aşteptările ei de femeie
la radio, obsedant dire straits ... you and your friend
întoarsă în timp, trecea printre oameni ca o fetiţă cu ghetele însângerate
înghesui amintirile într-un torpédo, doar pe el îl păstră
pandantiv de fosfor şi blândeţe în carnea ei mutilată
filele din jurnal au coconul spart
prelingând pe geamuri o ploaie stranie
maşina nu mai merge pe strada cunoscută
se cufundă în ritmul muzicii
într-o fântână ca o cale lactee uitată

*fereastra deschisa in desert

lecţia de înot

pentru mine apa e o uşă deschisă unde am auzit plângând pe cineva

te-ntrebi de ce unei femei îi este teamă de un bărbat
oricât ar fi egalitatea lor cu actele în regulă
mi-amintesc de ora de sport din facultate
când prof'ul a vrut să vadă
dacă un suflător are respiraţia mai bună
decât un cântăreţ
eu nu ştiam să-not însă
la 1,50 adâncime mi-au dat asigurări că nu pot să mor
şi ne-a mai spus că nu e nici o diferenţă
sub apă sau deasupra ei între un el şi o ea
am intrat în joc cu un fagotist
mi-a făcut din ochi ca la un raliu cu arbitrul în slip
am numărat până la 10, apoi 20, apoi 25
la 26 m-am oprit o clipă să-mi caut o rezervă de aer
la 27 m-am poticnit
28 mi s-a părut un efort
29 n-a mai contat
la 30 mi-am spus: ies din apă, am 19 ani şi am o mamă acasă
dar mâna profesorului în ceafă m-a izbit din nou de placenta aia nesfârşită
am agăţat o bară de susţinere de pe marginea bazinului
şi parcă-mi venea aer pe acolo
era tubul meu de oxigen sub apă unde eşti în apnee totală
respiraţia sub apă nu se mai numeşte claviculară
costo-diafragmatică sau abdominală
ci respiraţie de avarie, efort de supravieţuire
am coborât în adânc să-mi eliberez capul şi am ieşit printr-o laterală
urcam scările simţind cum sângele-mi pleacă pe nas
maratonul pentru mine nu se terminase
m-am întors să-l iau şi pe el
se încăpăţâna pentru o secundă
în plus deşi i se sfârşise şi lui coloana de aer
mi-am luat hainele învelindu-mă ca într-o nouă piele
şi am ieşit în stradă cu părud ud în ianuarie înaintea sesiunii
nu am mai fost la nici o oră de sport de atunci


lui jim morrison, opus 7

Pe umbra mea o cheamă Joline

artistul mort e de două ori mai valoros,
când picta în atelier
era, în schimb, un mare pericol
cuţitul care l-a dezosat de viaţă ţi s-a înfipt în creier
moartea e telefonul umbrei lui, în criză de fise:
mă recunoşti? cea mai fidelă amantă a unui bărbat

femeia are în umbra ei o posibilă rivală
aşa că
v-o prezint pe Joline
fiica unui cadif cu plăceri maso
eu în bocanci, ea cu toc cui

dansatoarea flamenco prinsă de mine cu lasso-ul
voulez-vous dancer avec moi?
bikini & castagnete & finetti

când o strâng pantofii de domnişoară glamour
devine gheişă într-un pat cu teatru chinezesc de umbre
I don't need sex, I want love
murmur
give her your soul, I love sex se aude dintr-o altă boxă
noi două jucăm poker
miza-bărbaţii
evantai de iubiri
aerul

nu te teme de mine, mă îmbrăţişează eliberată
mi-e frică de... virginia woolf

*ochiul lui ossiris

cearşafuri de maharajahi arse pe rug în bengali
vin în ordine inversă ploile grele
printre tetine, boxeri, bigudiuri,
mahalaua bucureştiului
garoafe de nea
câinii liberi nu muşcă din
albul impecabil al
iubirii noastre dat cu fard de clorofil
defilez în arenele lumii gata pentru
o nouă geometrie în spaţiu
bocanci cu mătase de prada
detaliul e fin, eticheta e grea
să fii tu însuţi e cea mai mare problemă
să te ridici singur de pe linia de tramvai
nu mi-am semnat teza de olimpic la pedagogie
don’t tell me what to do with my life, today, mamma
mi-e teamă de accidentele inventate să dispar
iau avionul de hârtie cu mine
încă ceva
poezia nu aruncă cu pamperşi de îngeri prin ceruri

enigmatică
ne şopteşte
graţioasă ca un lujer
c e v a

*...

bărbaţii pe care i-am cunoscut m-au dezamăgit atât de profund încât

doar faptul că nu-mi plac femeile

şi pledoaria maternităţii

m-au oprit să nu devin lesbiană.

sunt un pui de hermină

închis într-o scoică

aştept să deschidă cineva cutia de vioară

să nu se oprească doar la sticlele cu wiskey dintr-o altă invincibila armada

sunt o primitivă am crescut printre colibe de lut şi hale de beton

drumuri ca un ciorap de nylon şi ten de portocală

tufe de soc în câmp baie de serviciu

căini trasează treceri de pietoni invizibile

aerul se înnoadă de gleznă

treier grâu în jurul stâlpului casei caarunc din stomac monezi ruginii

nu cred în inox în beton armat în lut în paie

o vioară în blană de hermină

dinspre aeroport balene albastre

nu vii nici cu ultimul zeppelin se schimbă decorul anotimpul încă nu te-am cunoscut

încă un anotimp în care mi-am amanetat destinul

trebuia să mă nasc bărbat în ţara asta falocrată

trăim repede superficial supraponderal subliminal superlibelul

am renunţat să mai pictez doar fotografiez oameni cu viteza cu care dau de mâncare la porci

spatele meu e un şevalet gol

spatele meu e o pânză

de casă

un giulgi

pentru un portret care nu vrea să se lase pictat

din care lume trebuie să vii şi nu mai ajungi iubite?

cât timp mai avem? cât?

las o fereastră deschisă poate o să vii din altă dimensiune

desprins dintr-un roi un tunel o nişă

mă dezic de falsul confort în care vieţuiam dacă-aş pleca în occi aş imita perfect occidentalul

dar bulbii de crin sunt ciocuri de gâscă

îmi tatuez ultimele spaime din sac mirese din zair sunt primitivă percep doar culorile şi sunetele primare am un suflet roşu

sunt un grifon în looping

un grifon care doarme pe ceahlaoo sub stânci o măsea cariată

dac-o să mai întârzii mult or să mă tatooese cu smoală

mă hrănesc cu rădăcini de spânz o lume fără viitor fără decoruri

sunt mai abili port o lance în coloană în loc de măduvă am ceanură

coloana e gulerul meu de sinucigaş

mi-am irosit mai mult de jumătate din viaţă crezând în fericirea din cărţi adulmecând munţilor verdele amniotic răşina

îmi scutur penele sunt prima zăpadă galbenă vârfurile de piramidă sunt un coif piranic de cardinal

n-o să vii

te-am alungat prea mult timp ca să să mai fiu credibilă

poate am trecut pe lângă tine şi n-am ştiut să te recunosc

îmbătrânesc mă descompun în fiecare zi cu doi ani mai mult decât ceilalţi

să vină doar acel în capul căruia poemul se va izbi ca un măr de aur

lasă-mă să-ţi ridic o statuie din ouă de struţ ca o fântână din pahare de şampanie

tăcerea ta profundă m-a învins

mintea mea arde pe rug în ochi fum împăienjenit de aşteptare

ferestrele sunt doar un atelaj spre fericire

cred că tu iubite ai murit demult şi n-a fost cine să-mi spună

ai murit când eram copii sau când ne-am născut

eram gemeni din mame diferite

din lumea cealaltă am vrut să venim ţinându-ne de mână în asta dar am ajuns doar eu şi anii perie anii creştet un drum spre apus

îmi cuprind genunchii mă vor înveli cu hârtie chinezească şi mă vor aşşeza în cutie

lumina se îngroaşă în scoică un griş fiert lapte dirijez o armată de umbre mareşal peste gânduri

o iau la goană un stadion start pistolul nu e cu aer comprimă gloanţe în mine în tine

ne prăbuşim în iarbă ambulanţe ca nişte ozn uri o diagramă funcţii vitale desperecheate număr clipele în frunze de salcâm trăieşti? Nu trăiesc? Mă iubeşti? Clipele sunt optimi le simt codiţele de ceapă

*The Echo Lake

Craig and the fairy queen

Te-am cunoscut în pădurea de lângă lacul Echo
dansând beat-de-singurătate-n lumina unui foc de faruri,
îţi făceai artificii din cutii de bere uitând drumul spre o casă care se uita
pieziş la oameni, casa ta.
Îmi spuneai că-n ea locuieşte un vrăjitor,
fost chitarist în Klownfight band, the Wolfman poate, nu mai ştiai foarte
sigur, poate tu.
Erai aproape sălbatic, deşi fragil printre oameni,
chiar vulnerabil.
La Echo veneai noaptea
să strigi incantaţii al căror răspuns îl înghiţea lacul
Love, where are you?
Vorbind cu duhuri din alte lumi, pădurea ţi-a răspuns o singură dată, în
noaptea aceea,
Love are...dinspre lacul straniu, într-un
vehicul parcă din alte timpuri, am apărut ...eu.
Îmi amintesc zâmbind cum mi-ai arătat pe o hartă din ochi de păianjen drumul
spre Arizona.
Nu pentru că aş fi mers într-acolo, ci
pentru că acolo ar fi trebuit, într-o zi, să ajungem.
Arizona dream
Mi-ai împărtăşit esenţe şi existenţe,
credeam că delirezi când mi-ai spus cum ţi-ai ţinut în braţe bunica o parte din
drumul spre dincolo,
aţi zâmbit unui înger care ţi-a dat numai ţie voie să te întorci, cum ai făcut
în faţa casei un cort de flăcări
pentru nişte instalatori ce trebuiau să repare filtrele de apă din New Ipswich,
roşii de prea mult fier şi că din
matematică ai reţinut doar: viaţa fără fairy queen e o mulţime vidă.
De atunci am un secret:
În pădurea de lângă lacul Echo am învăţat
să nu mai accept firmituri de la masa altor iubiri.

*fluturele aztec

*vreo şase luni

am lucrat într-un centru de plasament
neavând familie m-au pus de zi pe 1 ianuarie
am plecat la cinci.
din casă ningea.cu disperare
mă gândeam c-o să fiu toată viaţa o călugăriţă franciscană
şi-o să am grijă de orfani
blocurile se iţeau în spatele meu umbre
am mers de la o staţie la alta printre oase şi cranii de maşini
mă cufundam într-un iordan până la genunchi
copiii serbaseră în sala de mese
dormeau din obişnuinţă cu faţa la perete şi o lumină mâncată de carii
la bucătărie farfuriile de tablă cădeau pe ciment le clăteau cu furtunul
mereu aveau detergent
nu ştiam ce să fac cu cei 19 ani ai mei
în curtea interioară castanii erau ornamente
pom urină şi clor miros de copil singur acel tot mai stins
vreau la mama.picioare goale.aliniate pe ciment dislalia coşmarul nocturn şobolanii
biscuiţii bolile pe care le făceam odată cu ei
margarina pianul fără clape păpuşile îmbrăcate la fel

atunci
am deschis fereastra şi am modelat un măr verde
l-am mâncat până i-au crescut din sâmburi dinţii

pe pervaz, sub zăpadă, am găsit căzute din cuib oase de pasăre

*laleaua neagra

*maersk

aud şobolani foindu-se-n cală

măsor timpul cu picături chinezeşti

între două ronduri îmi dezmorţesc braţele

miros a urină, probabil şi a mort

am 18 ani două luni 50 de dolari & un vis

în ţara lu’coca cola şi-n ţara lui hollywood

acum îs simplu dar într-o zi o să fiu complex o

să fiu mai tare ca boşii am boaşe incasabile

13 zile până-n canada apoi trec frontiera

o să vând gogoşi o să spăl wc-uri o sa ... bine

o americancă bogată o să par cinstit o să mă bat prin baruri

pentru curve o să-mi fac asigurare & carte verde & o să trimit în ţară

-s nabab dă america mama să facă sarmale în ranch-ul meu

un fel de neverland o să dau mâna cu preşedintele şi o să-mi iau

loc de veci lângă michael o să am fa

brică restaurant sunt în stare să-mi beau urina am timp

de şampanie n-am febră nici taiwanezii nu m-au găsit

sângele meu n-a îngroşat oceanul

mănânc vanilla ice pe o plajă din miami cu mâinile pe

fundul unei blonde eu nu mă numesc fluture

nu mă numesc roşu nu mă numesc orhan pamuk

eu mă numesc ucigaşul am fondat o universitate un azil un spital am dat

numele unei străzi conduc un holding vin acasă-n fiecare vară şi fix

primul lucru care-l fac e să m-opresc la biserică-n poartă

scriu 4 nume care n-au fost în afganistan n-au luat medalii nu-s olimpici

patru morţi în atlantic

radu costea radu danciu petre sângeorzan florin mihoc

primul dintre aceştia sunt eu