*The Echo Lake

Craig and the fairy queen

Te-am cunoscut în pădurea de lângă lacul Echo
dansând beat-de-singurătate-n lumina unui foc de faruri,
îţi făceai artificii din cutii de bere uitând drumul spre o casă care se uita
pieziş la oameni, casa ta.
Îmi spuneai că-n ea locuieşte un vrăjitor,
fost chitarist în Klownfight band, the Wolfman poate, nu mai ştiai foarte
sigur, poate tu.
Erai aproape sălbatic, deşi fragil printre oameni,
chiar vulnerabil.
La Echo veneai noaptea
să strigi incantaţii al căror răspuns îl înghiţea lacul
Love, where are you?
Vorbind cu duhuri din alte lumi, pădurea ţi-a răspuns o singură dată, în
noaptea aceea,
Love are...dinspre lacul straniu, într-un
vehicul parcă din alte timpuri, am apărut ...eu.
Îmi amintesc zâmbind cum mi-ai arătat pe o hartă din ochi de păianjen drumul
spre Arizona.
Nu pentru că aş fi mers într-acolo, ci
pentru că acolo ar fi trebuit, într-o zi, să ajungem.
Arizona dream
Mi-ai împărtăşit esenţe şi existenţe,
credeam că delirezi când mi-ai spus cum ţi-ai ţinut în braţe bunica o parte din
drumul spre dincolo,
aţi zâmbit unui înger care ţi-a dat numai ţie voie să te întorci, cum ai făcut
în faţa casei un cort de flăcări
pentru nişte instalatori ce trebuiau să repare filtrele de apă din New Ipswich,
roşii de prea mult fier şi că din
matematică ai reţinut doar: viaţa fără fairy queen e o mulţime vidă.
De atunci am un secret:
În pădurea de lângă lacul Echo am învăţat
să nu mai accept firmituri de la masa altor iubiri.