pledez vinovat- căutam un cer pentru păsările flamingo
poartă-mă prin nòli apoi lasă-mă în întuneric
o să se învârtă totul cu mine
pumnul de sedative o să mă plimbe ca pe-un câine prin oraş
prelugeşte-ţi şederea încă cinci
încă cinci minute
cinci minute fără zgardă şi antirabice
cuşca în care mă întorc o să mi se pară mai prietenoasă
cuvintele tale de neînţeles sunt o cămaşă de forţă
în care mă zbat
din mine au rămas doar cojile
miezul de nucă s-a topit undeva
cândva
în palmele tale
lasă-mi o carte de vizită la azilul de câini
cu semne în limba lor epileptică
adaug secunde cu croşetul în speranţa că vei veni
destup frunze a salcâm din cutia de ceai
îmi par molii
îmi modific faţa-n oglindă
să fim hidoşi
e o explicaţie plauzibilă pentru lipsa de iubire
pentru spaţiul de fugă
taie orice ne mai poate lega pe noi de noi
vena de la mâna stângă
o cruce de argint
o agendă cu coperţi aurii
arde-le pe rug într-o inchiziţie fără pretenţii de reabilitare
şi încă ceva
nu uita să arzi şi ciobul acela de sticlă afumat prin care priveam eclipsa
la întâlnirea cu sine
micul pavilion chinezesc din grădina botanică
arde tot
şi distruge
într-o zi cei ce s-au născut nebuni ajung nebuni cu acte în regulă
trăim într-o lume de mómi
asta e
eu nu scriu poezie, eu fac dragoste cu tine
decât o umbră, mai bine nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu