*postcards to a friend

noi peste zece ani la o masă, încercând să şlefuiesc în tine

ceva ce mi se părea sacru

dându-mi peste mână spre amuzamentul general

pisica regelui scheletică arătare a unei femei cândva frumoase

m-aş îmbolnăvi nu aş mai crede în tine

ţi-aş pune premiile în braţe, aroganţa şi restul

aş unge uşa cu urletul meu,ochiul tău, cu otrava stoarsă din mine.

plec. fă la fel. Eu caut o singură specie de oameni

foarte rară

o specie cu un singur exemplar

rarissim

o cale de dispariţie din insectar

mai am atât de puţin timp să o caut să

pot trăi lângă ea cu ea prin ea doar pentru ea

noaptea când unii oameni devin tigri alţii pietre eu devin

un fluture desculţ printre fulgi

priveşte atent anotimpul ăsta înşelător,nu e vară

demult nu mai e vară

o să devii un mare orator te vor urma orbite mulţimile de

şobolani de viespi o să mă sting încet

graffitti într-o staţie de metrou

plec o vreme

dezleagă mintea mea de mintea ta

rupe hărţile mentale în care ne întâlneam şi răsfoiam stele

doar tristeţea ne uneşte, e transmisibilă ca o boală venerică

îmi creşte peste mâini un fel de botniţă

drumul pe care veneai îşi pierde conturul

spălat de ploaie