şi-n ultima clipă-mi dau seama că te-aş fi iubit oricum
în orice secol te-aş fi întâlnit pe un peron în tren la fereastră las
o masă stingheră
o clipă o clipă mai mult
puteai fi orice / soldat într-o garnizoană romană / cruciat / hoţ de buzunare
marchiz copil din flori nebun beţiv
înconjurat de femei
nu mi-e teamă de mâinile care te-au atins, nici de cele care te vor umbri.
iert tot. înţeleg totul.
doar în mine nu pot ierta nimic
sunt o fiinţă impură / am o sete care-mi roade din linişte
care-mi aduce aminte cât valorez
tuberculi de boală
tumori_orhidee tu mori eu învii eu îmi vii
te-aş fi iubit indiferent de culoarea pielii de vârstă de anotimp
ceva
doar
din tine-mi trezeşte ferigile
de sub frunzele moarte a
triangle timpul respiră te-nvelesc în evangheliile mele
moartea
să nu te găsească
sunt cufărul-n care ţeşi un gherghef
trupul meu a strigat alef
nu mai eram femeie, eram bărbat, iar tu nu mai erai bărbat, ci femeie
în braţele mele ţipăt
leagăn
roşu
mătase
erai eu şi
imperfectul nu mai e un timp mundan
dinţii / un sigiliu de ceară fierbinte
o să te-nvelesc într-un cort de piei
intră în mine cum ai săpa după apă eu sunt pământul pe care-l sapi
eu sunt şi mâna ta dreaptă şi femeia care-şi lasă greu braţele în jurul gâtului
şi ai sentimentul unei căderi
eşti un cal ce traversează un fluviu înnebunit de valuri
cobor poduri suspendate să intri
ochiul meu adulmecând perne arabe
grefe uleiuri geamătul ca un colţ de lună erect
carne boţită
păsări în propriul gălbenuş
cercuri
hălci
dintr-un solz de sticlă
ninge cu sânge
vine o zi
când ne întâlnim cu noi înşine între şinele unui tren
vreau să-ţi vindec rănile de care nu-mi vei povesti niciodată
tablouri ce devin icoane,
cărbune încins al stomacului-ndoiala-şi pierde din duritate
oasele tale fosforescente / un candelabru de dale chihuly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu