miercuri, 16 iunie 2010

*modigli'ana


şi-n ultima clipă-mi dau seama că te-aş fi iubit oricum

în orice secol te-aş fi întâlnit pe un peron în tren la fereastră las

o masă stingheră

o clipă o clipă mai mult

puteai fi orice / soldat într-o garnizoană romană / cruciat / hoţ de buzunare

marchiz copil din flori nebun beţiv

înconjurat de femei

nu mi-e teamă de mâinile care te-au atins, nici de cele care te vor umbri.

iert tot. înţeleg totul.

doar în mine nu pot ierta nimic

sunt o fiinţă impură / am o sete care-mi roade din linişte

care-mi aduce aminte cât valorez

tuberculi de boală

tumori_orhidee tu mori eu învii eu îmi vii

te-aş fi iubit indiferent de culoarea pielii de vârstă de anotimp

ceva

doar

din tine-mi trezeşte ferigile

de sub frunzele moarte a

triangle timpul respiră te-nvelesc în evangheliile mele

moartea

să nu te găsească

sunt cufărul-n care ţeşi un gherghef

trupul meu a strigat alef

nu mai eram femeie, eram bărbat, iar tu nu mai erai bărbat, ci femeie

în braţele mele ţipăt

leagăn

roşu

mătase

erai eu şi


imperfectul nu mai e un timp mundan

dinţii / un sigiliu de ceară fierbinte

o să te-nvelesc într-un cort de piei

intră în mine cum ai săpa după apă eu sunt pământul pe care-l sapi

eu sunt şi mâna ta dreaptă şi femeia care-şi lasă greu braţele în jurul gâtului

şi ai sentimentul unei căderi

eşti un cal ce traversează un fluviu înnebunit de valuri

cobor poduri suspendate să intri

ochiul meu adulmecând perne arabe

grefe uleiuri geamătul ca un colţ de lună erect

carne boţită

păsări în propriul gălbenuş

cercuri

hălci

dintr-un solz de sticlă

ninge cu sânge

vine o zi

când ne întâlnim cu noi înşine între şinele unui tren

vreau să-ţi vindec rănile de care nu-mi vei povesti niciodată

tablouri ce devin icoane,


cărbune încins al stomacului-ndoiala-şi pierde din duritate

oasele tale fosforescente / un candelabru de dale chihuly

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu